Cineva mi-a spus odată că scrisul e o formă de rugăciune. Poate de aceea, fiecare dimineață începe la fel… cu liniștea unei cafele aburinde, înainte ca lumea să se trezească. Sunt o scriitoare debutantă. Și chiar dacă nu am birouri luxoase sau asistente care să îmi amintească programul, am ceva mult mai prețios: poveștile care îmi ard în suflet.
Scrisul nu e doar inspirație. E disciplină.
E să te așezi la birou chiar și când nu ai chef. Să scrii și atunci când ești obosită, când ziua de muncă s-a terminat, dar gândurile nu tac.
Îmi împart timpul între locul de muncă, viața de zi cu zi și universul personajelor mele. Câteodată îmi prind părul la spate, pornesc laptopul și las lumea reală să dispară. În acele ore, eu nu mai sunt Reya, sunt vocea Cataleyei, a femeii care a învățat că dragostea și puterea pot arde la fel de intens.
Dar nu toate zilele sunt perfecte. Uneori mă lupt cu îndoiala, cu teama că nu sunt suficient de bună, că poate nimeni nu va înțelege ce am vrut să transmit. Și totuși, continui. Pentru că, în fiecare mesaj primit de la voi, cititorii mei, simt că nu scriu degeaba.
A fi scriitoare debutantă înseamnă să trăiești între două lumi — cea reală și cea pe care o creezi din cuvinte. E o luptă, o binecuvântare și o formă de libertate.
Și dacă m-ai întreba ce m-a făcut să nu renunț, ți-aș răspunde simplu: credința că fiecare poveste își găsește, la un moment dat, cititorul care avea nevoie de ea.
Dacă vrei să descoperi povestea care mi-a schimbat viața, te invit să citești „Regina Mafiei”, cartea mea de debut — un roman despre trădare, curaj și renaștere.